Legalizarea prostituției în România reaprinde dezbaterea: sănătate publică, trafic și moralitate
România intră din nou într-o discuție sensibilă, după depunerea în Parlament a unui proiect de lege care urmărește legalizarea și reglementarea serviciilor sexuale contra cost. Inițiativa, susținută de parlamentari PNL și PSD, pornește de la ideea că fenomenul există deja, dar funcționează în mare parte în zona gri, fără protecție reală pentru persoane și fără control sanitar sau fiscal. Proiectul a reaprins însă o confruntare veche între argumente de sănătate publică, securitate socială, morală și impact bugetar, alimentată și de reacția fermă a Bisericii Ortodoxe Române.
În spațiul public, o parte dintre specialiști insistă că reglementarea ar putea schimba raportul de putere din industrie. Sociologul Gelu Duminică susține că legalizarea nu ar elimina automat abuzurile, dar ar muta controlul „din mâinile celor care exploatează” către un cadru în care statul poate interveni: acces la servicii medicale și sociale, consiliere, monitorizare și mecanisme de protecție. În viziunea lui, alternativa este exact realitatea actuală: violență, trafic, stigmatizare și insecuritate pentru cei vulnerabili.
Contextul legislativ este, la rândul lui, relevant: prostituția a fost incriminată în perioada comunistă, iar după 2000 a fost dezincriminată; ulterior, Codul Penal din 2014 a tratat-o ca contravenție, sancționată cu amendă, nu ca infracțiune. Inițiative similare au existat și în trecut, inclusiv un proiect respins în 2011, care propunea autorizare și criterii de vârstă și aptitudine medicală.
Un argument major în favoarea reglementării este legat de traficul de persoane. Psihologul Mihai Copăceanu subliniază că România a rămas, în ultimii ani, una dintre principalele surse de victime ale traficului în Europa, iar o politică publică coerentă ar putea întări prevenția și intervenția. Articolul citează date potrivit cărora, în ultimul deceniu, numărul victimelor raportate depășește pragul de ordinul zecilor de mii, iar în 2024 a fost consemnată o creștere a victimelor față de anii anteriori, după o scădere influențată de restricțiile din pandemie. De asemenea, sunt invocate cifre EUROSTAT care indică o pondere importantă a cetățenilor români în totalul victimelor identificate la nivelul UE în perioada 2013–2023.
Pe componenta economică, analistul Adrian Negrescu afirmă că fiscalizarea unei piețe existente ar putea aduce sume de ordinul milioanelor la buget și ar scoate activitatea din economia subterană, concomitent cu recunoașterea unor minime drepturi și forme de protecție. El face și un exercițiu estimativ privind dimensiunea potențială a pieței și veniturile publice, în funcție de numărul de lucrători și câștiguri medii.
Opoziția vine, în principal, din zona religioasă. BOR respinge categoric inițiativa, calificând prostituția drept o formă gravă de exploatare și comercializare a trupului uman, incompatibilă cu demnitatea persoanei; o poziție similară este menționată și din partea Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București.
Proiectul legislativ propune un cadru de autorizare, control periodic, obligații de sănătate publică (inclusiv verificări medicale și consiliere psihologică anuală) și reguli privind locațiile, cu distanțe minime față de școli și lăcașuri de cult. Inițiatorii susțin că scopul este protejarea sănătății publice și reducerea abuzurilor, nu „încurajarea” fenomenului. Dezbaterea abia începe, dar miza este clară: dacă România rămâne în logica ipocriziei și a pieței negre sau încearcă o reglementare care să reducă riscurile, fără a ignora costurile morale și sociale