Când «cel mai mare partid» numără 15.000 din pix și 5.000 în realitate
AUR se prezintă constant drept cel mai mare partid din România. Cel mai iubit. Cel mai votat. Reprezentantul absolut al poporului. Doar că, de fiecare dată când trebuie să demonstreze asta în stradă, realitatea le strică povestea.
La protestul recent, George Simion și Claudiu Târziu au ieșit public să mulțumească „celor 10–15.000 de oameni” din piață. Un mesaj frumos, mobilizator, dar complet rupt de realitate. Pentru că imaginile, filmările și ochiul liber arată clar: au fost cel mult 5.000 de oameni.
Nu e prima dată când AUR umflă cifrele. Diferența e că, de data asta, contrastul dintre discurs și realitate a fost prea evident ca să mai poată fi ignorat. Piața nu minte. Nici camerele.
Și, ca de obicei, protestul a fost organizat „strategic”, după ce diaspora s-a întors la muncă. După 3–4 ianuarie, când românii din afara țării nu mai sunt acasă. Anul trecut la fel, anul acesta la fel. Protest pe 12, protest pe 15, „sigur”, ca să nu mai fie diaspora prezentă.
Apoi urmează partea cunoscută: din câteva mii de oameni se fabrică zeci de mii în declarații. Pentru că AUR nu trăiește din fapte, ci din marketing.
Iar ironia supremă e alta. De ani de zile, AUR și liderii săi acuză jandarmii la fiecare protest. Îi transformă în inamici, în simboluri ale „statului opresiv”. Dar când protestul e slab, când piața e aproape goală, nu mai e nimeni vinovat. Totul e perfect. Totul e „reușit”.
În realitate, problema nu sunt jandarmii. Problema este că oamenii care muncesc, plătesc taxe și impozite și duc greul acestei țări nu mai vin. Pentru că au înțeles că AUR și partidul lui Claudiu Târziu nu construiesc nimic concret pentru România.
Sunt parlamentari plătiți din banii noștri. Au putere legislativă. Au acces la comisii. Și ce fac? Votează legi în comisii, se abțin în Senat, apoi scot oamenii în stradă împotriva propriilor decizii.
Asta nu e opoziție. E teatru.
Nu e revoltă. E strategie de imagine.
Nu e politică pentru popor. E doar marketing politic.
Iar marketingul, oricât de agresiv ar fi, nu umple piețele la nesfârșit.