De la revoluție și eroi — la combinații și interese

Îl mai țineți minte pe George Simion din anii trecuți?

Patriotul, suveranistul, omul care „nu se vinde”, apărătorul neamului.

Cu tricolorul pe umeri, cu coroană de flori la eroi și cu lecții despre Revoluția din ’89.

Pe 22 decembrie era nelipsit: emoție, discursuri, lacrimi la comandă.

Ziceai că trăim începutul unei noi Românii.

Și apoi, încet-încet… surpriză.

Suveranismul a dispărut.

Naționalismul s-a diluat.

Eroii Revoluției au rămas doar pentru poze și amintiri.

Astăzi, George Simion are altă prioritate:

interesul personal.

Funcții, influență, bani — cam asta e „doctrina”.

Iar bomboana de pe tort?

Partidul care spunea că luptă cu „sistemul” ajunge să fie condus — ghici de cine?

De oameni care vin exact din inima sistemului.

-Mugur Mihăescu.

-Dan Dungaciu

-Petrișor Peiu.

Toți cu legături, trecut, trasee și apropieri de PSD, de structurile vechi, de oamenii care au făcut jocurile după ’89.

Și după 35 de ani, fix acești oameni ajung să fie împinși în față ca „marea schimbare”.

Și nu sunt doar ei.

În spatele lor mai e o armată întreagă de „consilieri”, „strategi”, „băieți din sistem”, care au pus umărul la ceea ce a distrus România — și acum se reinventează brusc ca „patrioți”.

Între timp, unionismul lui Simion? Uitat.

Promisiunea că va uni românii? Uitată.

Respectul pentru eroi și valori? Doar decor electoral.

Dar grijă pentru funcții? — aici memoria e perfectă.

Pentru bani? — și mai bună.

Și uite cum „speranța românilor din 2020” ajunge să semene perfect cu cei pe care îi acuza:

aceleași combinații, aceleași fețe reciclate, același teatru.

Diferența e doar ambalajul.

Acum se numește „patriotism”.

Realitatea?

Nu mai e nicio luptă cu sistemul.

Sistemul s-a urcat direct la conducere.

Și noi, restul, privim spectacolul și ne întrebăm:

Asta era schimbarea? Sau doar încă o păcăleală ambalată tricolor?