Cine îi apără pe români? Hoții, televiziunile lor și o mare iluzie colectivă

Înțelegem iritarea unei părți a publicului acestei televiziuni, deranjat de acuzațiile privind analfabetismul funcțional. Totuși, rămâne dificil de explicat cum telespectatori care se declară revoltați de corupția din societate urmăresc, seară de seară, persoane care au ocupat poziții-cheie în structuri politice acuzate chiar de aceștia că ar fi prejudiciat România, percepându-le totodată drept apărători ai intereselor lor.

La fel de greu de înțeles este cum poate fi ignorat faptul că proprietarul postului a fost surprins afirmând: „Respectă infractorii. Cine nu e infractor în ziua de azi înseamnă că e prost. Nu are ce căuta în business.” În ciuda acestui context, mulți continuă să considere că televiziunea pe care o conduce reprezintă un aliat în lupta împotriva nedreptăților.

O altă contradicție evidentă constă în faptul că persoane care declară că s-au săturat de hoție aleg totuși să se informeze de la actori media cu probleme judiciare semnificative, inclusiv dosare amânate în mod repetat, aflate în apropierea prescripției. În loc să fie privite cu suspiciune aceste situații, vina este transferată către organizații de investigație jurnalistică, precum Recorder, care documentează modul în care indivizi cu influență reușesc să evite consecințele legii.

Dificultatea de a distinge între beneficiarii unui sistem și cei care pretind că luptă împotriva lui ridică semne de întrebare serioase despre modul în care o parte a publicului procesează și interpretează informațiile. A citi, a privi și totuși a nu înțelege realitatea faptelor constituie, în esență, forma de analfabetism funcțional despre care se vorbește.