ANAF poate stabili din oficiu „taxa pe lux” și poate ajunge la poprire dacă nu se plătește
ANAF are acum o procedură clară pentru stabilirea din oficiu a impozitului special pe bunurile imobile și mobile de valoare mare, după adoptarea OPANAF nr. 1444/2026, publicat în Monitorul Oficial luni, 2 noiembrie 2026. Noutatea esențială este că, dacă persoanele vizate nu depun declarația fiscală specifică, Fiscul poate emite decizia de impunere, iar în lipsa plății poate ajunge la executare silită, inclusiv la poprire.
Cine intră sub incidența impozitului special
Regulile vizează două categorii principale. În cazul clădirilor rezidențiale din România, sunt vizate persoanele fizice care, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent, dețin în proprietate sau coproprietate astfel de bunuri. Impozitul se aplică atunci când valoarea impozabilă cumulată sau individuală, calculată de organul fiscal local, depășește 2.500.000 lei, echivalentul a aproximativ 500.000 de euro. Cota este de 0,9%, aplicată asupra diferenței dintre valoarea impozabilă și plafonul neimpozabil.
Pentru autoturismele înmatriculate sau înregistrate în România, sunt vizate atât persoanele fizice, cât și persoanele juridice. În acest caz, plafonul este de 375.000 lei, aproximativ 75.000 de euro, iar cota de 0,9% se aplică asupra diferenței dintre valoarea de achiziție și acest prag. Impozitul se datorează pe o perioadă de 5 ani fiscali, începând cu anul fiscal în care are loc predarea-primirea bunului.
Ce face ANAF dacă declarația nu este depusă
Documentul reglementează mecanismul prin care Fiscul impune din oficiu așa-numita „taxă pe lux” contribuabililor care nu și-au îndeplinit obligația de a depune Formularul 216. ANAF centralizează automat datele furnizate de Direcțiile de Taxe și Impozite Locale, pentru clădiri, și de Direcția Generală Permise de Conducere și Înmatriculări, pentru autovehicule, precum și datele din sistemul informatic de achiziții. Pe baza acestor informații este generată lista proprietarilor eligibili care nu au declarat la timp obligația fiscală.
Ulterior, organul fiscal emite și comunică o notificare privind nedeclararea impozitului special. Contribuabilul are 15 zile de la primirea notificării pentru a depune declarația sau pentru a justifica de ce nu datorează impozitul. Dacă nici după acest termen nu se conformează, ANAF trimite invitația la al doilea termen al audierii, în vederea exercitării dreptului de a prezenta un punct de vedere. Dacă proprietarul nu se prezintă, procedura audierii este considerată îndeplinită din punct de vedere legal.
Când pot începe măsurile de executare
Inspectorul fiscal întocmește apoi referatul privind estimarea bazei de impozitare, pe baza datelor certe transmise de autoritățile locale sau de registrul auto. Urmează Formularul 261, adică decizia de impunere din oficiu, care devine titlu de creanță fiscală și stabilește suma datorată, inclusiv dobânzile și penalitățile aferente întârzierii. Dacă în termen de 60 de zile de la comunicarea acestei decizii contribuabilul depune Formularul 216 corect, organul fiscal emite Formularul 262, prin care decizia inițială este anulată, iar baza de impunere este înlocuită cu suma declarată de contribuabil.
Dacă sumele stabilite nu sunt achitate voluntar, intră în joc regulile Codului de procedură fiscală privind executarea silită. Decizia devine titlu executoriu la expirarea termenului de plată, iar serviciul de executare silită emite somație de plată, însoțită de titlul executoriu. Debitorul are apoi 15 zile pentru a stinge obligațiile restante. În caz de neplată, măsurile pot include poprirea conturilor bancare, poprirea veniturilor din salarii, chirii sau dividende, sechestrul bunurilor mobile și, pentru imobile, înscrierea ipotecii legale și, ulterior, vânzarea la licitație conform procedurilor Fiscului.
Sursa: hotnews.ro. Foto: hotnews.ro.